De ce Nepal?
De cand ma stiu visez sa ajung in zona aceasta. Nu am cautat niciodata in mod special ocazii, insa in toamna, atunci cand o notificare m-a anuntat : 10 zile in Nepal 370 euro, mi-am luat repede bilet. Repede insemnand ca m am trezit cu biletul pe mail in mai putin de 20 min. Asta e cu low costurile, trebuie sa fii pe faza. Asa ca am asteptat cu nerabdare sa vina luna februarie. Din 10 zile, am lungit perioada la 2 saptamani, desi se putea lungi spre o luna la acelasi pret (350 euro dus intors cu Flydubai).
Dupa o escala in Dubai, unde ai parte de o zona ‘tampon’ foarte interesanta, am mai zburat 5 ore pana la o aterizare scurta si intensa pe mica pista din Kathmandu. Nu stiam atunci dar se pare ca aeroportul din K este al 8 lea din lume ca dificultate de aterizare, pista fiind foarte scurta. Faza asta o puteti uita daca va hotarati sa mergeti. Ne-am inteles cu gazda de pe airbnb sa luam un prepaid taxi pana la casuta, am impartit cu niste turisti, partea mea 4 $ pana langa Thamel- zona turistica din oras, un fel de Centrul Vechi al lor, cu doar 5% din strazi pietonale. Daca decizi sa stai mai mult acolo, chestia asta ar putea ajunge sa conteze. Ca si alegerea unei cazari mai retrase si eventual cu gradina. Kathmandu este un oras foarte poluat, fara spatii verzi si in constructie. Se construiesc case, drumuri, magazine…e foarte mult praf si trafic. Desi exista treceri de pietoni, nimeni nu opreste pentru ei. Noi pandeam de obicei un localnic si ne strecuram pe langa el. E un balet de care m-as fi lipsit:) dar face parte din farmecul Asiei. NU recomand K pentru familii cu copii mici.
Mancarica de baza e daal bahtul, orez plain in care se toarna supa de linte, niste curry de legume sau carnita si inca cateva minunatii. Se mananca cu mana. Pe langa asta am mai descoperit niste mancarici, salata de soia coapta si iute si vestitul Mo.Mo tibetan aka coltunasi cu diferite umpluturi asortati cu un sos iute, un chutney mai degraba. Ati prins ideea.
Ce poti face in Kathmandu- in primul rand nu ai cum sa ajungi in Thamel, fara a intra in sutele de magazine de bijuterii, majoritatea din argint si cu pietre semipretioase. Si sa nu vrei sa intri, te vor arunca motociclistii carora nu le pasa ca esti si tu pe strada. Eu una am fost convinsa ca o strategie turistica: how to get more people in our shops 😀
Pe langa bijuterii ai temple la tot pasul, aici nu insist pentru ca se gasesc destule articole pe teme spirituale. Ideal ar fi sa vii aici fara prea multe haine sau alte acareturi. Gasesti tot ce iti trebuie: salvari, saluri, sapunuri ayurvedice, parfumuri ayurvedice, henna ayurvedica :)) echipamente pentru munte (fake uri care par bune). Important este sa ai multa rabdare pentru ca preturile pornesc uneori, de cele mai multe ori de la x10. Absolut fiecare mic produs trebuie noegociat din greu. Plus ca nu scapi daca ai atins ceva, trebuie sa vezi toata marfa. E foarte greu.
Din K am pornit o spre Pokhara, al doilea cel mai mare oras din Nepal insa foarte diferit de capitala. Partea turistica se intinde de-a lungul lacului Phewa, fiind inconjurata de paduri si in general, natura. Autostrada insa care leaga cele doua orase este un fel de Valea Oltului neasfaltata si fara parapeti, recomand sa calatoriti cu un turist bus, aprox 10 dolari, altfel e destul de periculos.
Din Pokhara porneste traseul spre Anapurna, accesibil si unor neinitiati pana la Base Camp, care trebuie insa sa fie antrenati. Altfel patesc ce am patit eu, adica soc si groaza, urcus numai in sus pe niste trepte de piatra abrupte. Traseul urca printre sate tibetate, jungla, pasari minutate si peisaje de vis. Nu am reusit sa facem decat o mica parte anul acesta- nu am venit pregatitw ai nici nu aveam timp fizic pt tot. In general ai nevoie de 5 zile dus si 4 intors. Si merita!
Poze din Pokhara si munti in episodul urmator!
Namaste!